Lumea era obişnuită cu diverse forme de
autoritate şi nici nu concepea libertatea de exprimare pe care o are de exemplu
astăzi. Autoritatea impunea respect. Acest lucru se vede în multe direcţii, de
exemplu infracţionalitatea era mult mai scăzută.
În şcoală unii profesori erau duri,
mergând chiar spre violenţi. Era ceva normal ca profesorul să-l bată pe elev cu
liniarul peste degete sau uneori şi mai rău.
În schimb se făcea şcoală. După
terminarea căreia aveai un loc de muncă asigurat. De fapt oricine avea un loc
de muncă pe atunci dar, în plus, aveai carte - aveai parte.
Lucrurile s-au schimbat după revoluţie iar
situaţia de astăzi o cunoaştem cu toţii. În primul rând tinerii se cred buricul
pâmântului. Educaţia, înainte de a veni de la profesori, vine de la părinţi,
din mediile pe care copiii le frecventează, de pe canalele media şi mai nou de
pe internet.
Este adevărat că încă dăm olimpici de mare
valoare. Este adevărat că româna e a doua limbă străină vorbită la Microsoft.
Dar e la fel de adevărat că avem peste 50% din elevi care nu promovează Bacalaureat. Ce înseamnă asta? Că avem un potenţial foarte bun dar că îl
exploatăm foarte prost. Iar cauzele trebuie căutate mai adânc de sistemul de
învăţământ în sine.